cuvânt ortodox

petru jigorea // blog

Un tânăr călugăr obişnuia în fiecare dimineaţă, înainte de a pleca la treburile zilnice, să se roage. Dar de fiecare dată când se aşeza în genunchi la rugăciune o mică pasăre venea la geamul lui şi începea să cânte. Cu cât călugărul se ruga mai intens cu atât mica pasăre cânta mai tare şi mai alert.

Azi aşa, mâine aşa, până într-o zi când călugărul supărat că niciodată nu putea să se roage în linişte îi spuse lui Dumnezeu:

- Doamne, fă să fie linişte, să-ţi pot trimite rugăciunea mea!

În acel moment pasărea zbură de la geam şi se făcu o linişte deplină. Călugărul fericit se întoarse în camera lui şi căută să se roage. Dar de fiecare dată când începea o rugăciune, gândul îi zbura la treburile zilnice pe care le avea de obicei de îndeplinit şi uita de rugăciune.

Neştiind ce să facă, se duse la stareţ şi-i povesti tot ce s-a întâmplat. Atunci stareţul îl întrebă:

- Înainte, când te rugai, şi pasărea era la geamul tău, reuşeai să-ţi termini rugăciunile?

- Da, reuşeam!

- Acum ce te opreşte să le termini?

- De fiecare dată când încep o rugăciune, îmi vin în gând toate îndatoririle pe care le am şi uit de rugăciunea mea.

- Vezi tu, pasărea venea şi-ţi cânta la geam tocmai ca să-ţi alunge gândurile rele şi să te poţi concentra la rugăciunea ta. Prin cântecul ei îţi făcea rugăciunea mai uşoară pentru că nu aveai timp să te gândeşti şi la altceva decât la cum să-ţi termini rugăciunea fără să te laşi deranjat de cântecul ei. Şi dacă ai fi ascultat cu atenţie, ai fi observat că pasărea cânta cu atât mai intens, cu cât te rugai tu mai intens. Astfel se ruga şi ea cu tine Lui Dumnezeu şi rugăciunea ajungea mai repede în cer, fiind purtată pe aripile ei micuţe.

sursa aici…

Sfânta Maică, în icoane, poartă trei steluţe, acestea fiind semnul fecioriei sale. Căci ea se cheamă şi se va chema pururea ,,de trei ori Fecioară”.

Un oarecare pustnic, pe numele său Evdichie, trăia în viaţă cuvioasă şi în învăţătura Sfintelor Scripturi. Nu departe de acesta sălăşluia un dascăl, care, citind Viaţa Maicii Domnului, s-a îndoit de faptul că aceasta poate fi şi Maică şi Fecioară în acelaşi timp. Cuviosul Evdichie cunoscând îndoiala dascălului, atât a făcut; mergând pe drum, lângă el fiind şi dascălul, şi lovind cu toiagul o piatră, a rostit: ,,Fecioară mai-nainte de naştere!”.

Şi pe dată, din acea piatră a răsărit un crin! Apoi a zis: ,,Fecioară în naştere!”. Şi a răsărit alt crin! Şi a mai zis pustnicul: ,,Fecioară după naştere a rămas!”. Şi atunci, tot din piatră, a răsărit un al treilea crin! Spăimântându-se pentru o aşa minune dumnezeiască, dascălul nu s-a mai îndoit în veci şi spunea tuturor oamenilor pe care îi întâlnea minunea cu ,,cei trei crini”. Aşa a rânduit Dumnezeu, ca această de trei ori Fecioară să fie mai slăvită decât heruvimii şi serafimii, să fie Maică a noastră a tuturor, Laudă a fecioriei, Cunună de fapte bune, Locaş vrednic şi pur pentru a-L primi pe Iisus, Porumbiţa cea fără de pată, Izvorul apei celei vii, Grânarul mântuirii noastre, Maica neamurilor toate şi Crinul frumuseţii Dumnezeieşti.

sursa: cristiserban.wordpress.com

Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu nu trebuie sa fie conditionata de cunoasterea sau intelegerea ratiunii (rostului) acestora. Mintea noastra poate cunoaste ratiunile poruncilor dumnezeiesti numai in masura in care aceasta este curata, iar curatia mintii se poate face numai prin implinirea poruncile lui Dumnezeu. Cunoasterea este conditionata de implinire poruncilor, insa implinirea lor nu trebuie sa fie conditionata de cunoasterea ratiunii lor, aceasta survenind in chip firesc.

Implinirea poruncilor lui Dumnezeu nu trebuie privita ca pe un lucru datorat lui Dumnezeu, ci ca pe cea mai inalta datorie a noastra fata de noi insine. Astfel, nu Poruncitorul beneficiaza de pe urma poruncilor, ci noi, cei care le implinim cu credinta si cu dragoste. Sunt insa oameni care, neintelegand acest lucru, vad in porunci o povara greu de purtat, ca pe un lucru savarsit pentru altcineva, iar nu pentru ei insisi. Referindu-se la unele porunci dumnezeiesti, chiar si unii crestini, gandesc astfel: “Cum sa implinesc porunca aceasta?! Nu are logica, e prea grea, nu o voi implini inca.”

Articol integral aici…

Catacombele Domitilei, prin cei 17 km de galerii subterane, sunt unele dintre cele mai mari catacombe din Roma, oferind informatii pretioase asupra fazelor si fenomenelor ce caracterizeaza o necropola crestina timpurie. Mare, impresionanta, cea mai bine pastrata si una din cele mai intinse, Catacomba Domitilei este unica prin faptul ca este cea mai veche din randul retelelor de cimitire subterane din Roma, si singura care mai contine oase.

Catacombele Domitilei VIDEO pe video.crestinortodox.ro

Stiinta moderna defineste relatia dintre om si animale ca fiind una extrem de complexa. Din aceasta perspectiva, animalele sunt considerate fiinte cu care putem avea relatii sociale. Manifestam simpatie si afectiune fata de acestea insa, in acelasi timp, le exploatam pentru beneficiul nostru, pentru companie, sport sau hrana. Acestea sunt deopotriva “persoane” si “lucruri”, prieteni si hrana. Comunicam cu animalele, dar, de asemenea, le ucidem si ne hranim cu ele.

Mai mult, exista un conflict intre simpatia noastra fata de unele animale si teama de altele. Un alt paradox privitor la aceasta relatie este creat chiar de formele denaturate ale ei, pe de-o parte, de dragostea excesiva fata de animale, idolatrizarea acestora, iar pe de alta, de lipsa totala a ei, concretizata in adevarate dezastre ecologice.

Pentru un crestin relatia dintre om si animale, devine cu atat mai complexa si mai bogata, atunci cand este inteleasa si traita din perspectiva adevarului revelat cuprins in Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie si, mai ales, din perspectiva modului in care au trait-o si o traiesc sfintii. In relatia dintre sfant si animale toate aceste contradictii si conflicte dispar deoarece in el se manifesta dragostea curata si inflacarata nu numai pentru Dumnezeu si semeni, ci pentru intreaga faptura, purtatoare a unei rationalitati dumnezeiesti.

Despre delicatetea sfantului, parintele Dumitru Staniloae spune ca “se rasfrange chiar si asupra animalelor si a lucrurilor, pentru ca in tot si in toate el vede un dar al iubirii lui Dumnezeu si pentru ca nu vrea sa raneasca aceasta iubire tratand aceste daruri cu ne­pasare si indiferenta. El respecta pe fiecare om si fiecare lucru si daca un om sau chiar un animal sufera, el le arata o compasiune profunda.”

Articol integral aici…

În Europa occidentală a corectitudinii politice, este tot mai greu să fii creştin. În comunism, dacă purtai la gât cruciuliţă, în cel mai rău caz erai mustrat. În Marea Britanie a anului 2012, eşti concediat.

Ministerul britanic al Egalităţilor a cerut avocaţilor guvernului să se opună dreptului angajaţilor creştini de a purta cruciuliţă.

Avocaţii guvernului de la Londra vor cere judecătorilor Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) să respingă acţiunile celor care au fost concediaţi pentru că au refuzat să renunţe la simbolurile lor religioase în timpul programului.

Acest fapt plasează pentru a doua oară coaliţia pretins de dreapta a lui David Cameron pe poziţii contrare celor ale Bisericilor Anglicană şi Romano-Catolică, după conflictul pe marginea căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, constată Daily Mail.

CEDO va lua în discuţie în această primăvară cazurile Nadia Eweida şi Shirley Chaplin. Prima, fost funcţionar al British Airways la check-in, a fost concediată în 2006, după ce a refuzat să renunţe la cruciuliţa de la gât în timpul programului.

British Airways a lăsat-o mai moale, după ce cazul a provocat un imens scandal, dar Nadia Eweida,de 58 de ani, a continuat lupta pentru a restaura dreptul creştinilor de a purta simboluri religioase. Un drept care, spune ea, este acordat fără discuţii celor de alte credinţe.

Un caz asemănător este cel al lui Shirley Chaplin , o asistentă medicală de 56 de ani, căreia i s-a interzis să mai profeseze în clinica din Exeter, după ce a refuzat să-şi scoată sau să ascundă cruciuliţa de la gât.

sursa: evz.ro